Indiferenta

Ce daca spui ca eu nu stiu sa scriu
Nu poti sa spui ca eu nu stiu sa simt

Ce daca lumea s-a-nrait
Ce daca pleaca, vin si s-au rarit
Ai mei

Nu am nevoie de un stil anume
N-am grija ca ma fac de ras
Ce daca lumea n-o sa-mi ceara
Sfat, indrumare sau raspuns

Eu vreau doar sa imi spun parerea
Sa simt o data-n plus ca sint
Chiar daca numai in cuvinte
Si unele chiar fara sens

Nu scriu pentru un scop anume
Nu vreau nici faima nici alin
Vreau doar ca sa imi spun pe nume
Sint om, am suflet si venin.

Ce daca o sa trec prin lume
Mai mult sau mai putin senin
Eu las in urma pasiune
Si dor de duca si …
Revin.

mici dumnezei

Ce faci cind te trezesti prea de dimineata si ajungi prea devreme in oras, in orasul pe care il iubesti atit de mult pentru agitatie, pentru stress, pentru mizerie, pentru tot amalgamul de mizerabili, neciopliti, mirlani, hoti si mitocani deghizati care zici tu ca iti fac viata mai frumoasa?

Ce faci cind primul gind dimineata e o poezie fara inceput si fara sfirsit, alta aglomerare de idei fara sens, de cuvinte neincapatoare, de simturi neexprimate care te coplesesc si stii dintr-o data ca esti incapabil sa le controlezi?

Traim intr-o lume de plastilina.
Totul este modelat dupa imaginatia noastra
Totul este posibil
Pentru ca ne consideram
Mici Dumnezei.

Daca vrei, poti. Nu-I asa?
Poti sa ii ignori pe ceilalti
Pentru ca ceilalti te deranjeaza.
Te deranjeaza cu rinjetele lor false
Cu cererile lor nerezonabile
Cu idiotenia afisata pe post de intelectualism cultivat
Cu invidia camuflata de machiaje si zimbete de portelan.

Vointa ridicata la rang
Pentru ca in fond asta sintem
Niste mici dumnezei,
Nu-i asa?

E un concept atit de generos.
Putem face orice,
Atita timp cit ne dorim.
Suficient de tare.
Asta ni se spune in fiecare zi.
Poti fi cine vrei tu.
Aviator, model, superstar.
Presedinte.
Poti sa te joci cu vietile celorlati.
Pentru ca esti si tu
Un mic dumnezeu.

Ce-ar fi daca intr-o zi
N-am mai vrea
N-ai mai vrea

Poate ca intr-un sfirsit am fi.